Căsătorie AUR-PSD cu naș Călin Georgescu?

În politica românească, imposibilul are o speranță de viață surprinzător de scurtă.

Partidul care s-a autointitulat anti-sistem pare să fi descoperit, peste noapte, că sistemul nu e chiar atât de rău când ai nevoie de el. Iar PSD, partidul care a petrecut aproximativ 28 din ultimii 36 de ani la butoanele puterii sub diverse forme, pare dispus să adopte noi prietenii atunci când matematica politică o cere.
Așa ajungem la întrebarea inevitabilă: asistăm la pregătirile unei căsătorii politice între AUR și PSD?

Și, dacă da, cine ține lumânările?
Răspunsul pare să vină chiar din zona care până mai ieri poza în alternativa radicală la „vechea clasă politică”. Semnarea unei moțiuni de cenzură alături de PSD ridică deja sprâncene. Dar adevăratul moment de sinceritate pare să fi venit odată cu declarațiile lui Călin Georgescu, care a afirmat că cea mai bună formulă de guvernare ar fi una între AUR și PSD.

Interesant.
Partidul anti-sistem își găsește compatibilitatea exact cu partidul-sistem.

E ca și cum ai construi un brand anti-fast-food și primul parteneriat l-ai face cu McDonald’s.
Desigur, politica înseamnă compromis. Nimeni serios nu pretinde că adversarii politici nu pot colabora punctual. Dar aici nu vorbim despre o colaborare tehnică într-un moment excepțional. Vorbim despre compatibilități care încep să fie rostite cu voce tare.

Iar aici apare problema reală.
Pentru că „nașul” acestei potențiale uniuni nu este doar o figură controversată. Călin Georgescu și-a construit imaginea publică prin declarații care au provocat reacții puternice tocmai din cauza simpatiilor exprimate sau percepute pentru modele autoritare, a retoricii favorabile unor figuri istorice extremiste, a poziționărilor ostile structurilor euro-atlantice și a unei viziuni geopolitice care pare să privească mai degrabă spre Est decât spre Bruxelles.

Dacă acesta este arbitrul moral al noii construcții politice, atunci întrebarea nu mai este cine se căsătorește cu cine.
Întrebarea este unde pleacă România după nuntă.

Pentru că aici nu discutăm doar despre orgolii de partid.
Discutăm despre direcția strategică a unei țări membre NATO și a Uniunii Europene.

Despre o Românie care, cu toate defectele ei — și sunt multe — și-a construit în ultimele decenii securitatea, economia și poziția internațională în interiorul lumii occidentale.

Perfect? Deloc.
Dar alternativa care ni se sugerează care este?
Admirația pentru lideri autoritari? Izolaționism ambalat patriotic? Teoria că toți partenerii externi sunt răi, iar salvarea vine din „suveranismul” de laborator?

PSD măcar nu și-a vândut niciodată imaginea de revoluționar anti-sistem. A fost ceea ce a fost: partid de putere, pragmatic, oportunist, expert în supraviețuire.
AUR însă și-a construit identitatea exact pe ideea că va dărâma acest sistem.

Dacă finalul poveștii este o fotografie de familie cu PSD la masa guvernării, atunci fie anti-sistem a fost doar slogan de campanie, fie sistemul are un simț al umorului remarcabil.
Poate că aceasta nu este încă o căsătorie.
Poate e doar logodnă.
Dar când nașul începe deja să dea sfaturi despre viitorul cuplului, invitații au tot dreptul să se întrebe dacă nu cumva nunta e deja rezervată.

Iar nota de plată, ca de obicei, va veni către cetățeni.